| 1.
|
ÎNDEMÂN'ARE s.f. Usurinţa de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinaţii; iscusinţă, abilitate, pricepere, dibăcie. - V. îndemâna. Sursă
: DEX'98
( 16774)
- valeriu |
| |
| 2.
|
Îndemânare ≠ stângăcie, neîndemânare
Sursă
: Antonime
(71168)
- siveco |
| |
| 3.
|
ÎNDEMÂN'ARE s. 1. abilitate, destoinicie, dexte-ritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, pricepere, stiinţă, talent, usurinţă, (pop.) mestesug, mestesugire, (înv. si reg.) mesterie, (reg.) apucătură, pricepuţie, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mânuirea ...) 2. v. măiestrie. 3. v. inteligenţă. Sursă
: Sinonime
( 189293)
- siveco |
| |
| 4.
|
îndemân'are s. f., g.-d. art. îndemânării
Sursă
: DOR
(255468)
- siveco |
| |
| 5.
|
ÎNDEMÂN'ARE f. pop. Capacitate de a face totul cu usurinţă si iscusinţă; dexteritate; abilitate; dibăcie; pricepere; măiestrie. O mare ~ în mânuirea condeiului. /v. a îndemâna
Sursă
: NODEX
(340033)
- siveco |
| |
|
|